Nominalizat la sectiunea “Arhitectura Horeca” ANUALA DE ARHITECTURA BUCURESTI 2025
Location : Constanta
Gross area : 80 sqm
Project Team:
Stefan Prigoreanu
Nadia Khalil
Anda Maria Urzica
Andreea Rauta
Turkia Sahloul
Photo credits: Vlad Pātru
„Uzina de Pizza” nu este doar o denumire cu rezonanță industrială, ci o declarație de intenție arhitecturală. Într-un peisaj urban în continuă transformare, unde spațiile de consum sunt adesea marcate de tendințe efemere, acest proiect propune o revenire la esență: focul, materia și transparența.
Am plecat de la cuptor ca echipament central si ca simbol generator de spațiu. El nu este ascuns, ci expus, celebrat, poziționat în inima spațiului ca o instalație vie, incandescentă. Din această idee centrală s-a conturat o arhitectură a contrastelor controlate: teracota caldă și vibratilă în dialog cu inoxul rece și precis, piatra naturală cu textură brută în contrapunere cu suprafețele de sticlă perfect transparente. Toate acestea sunt orchestrate într-un spațiu deschis către oraș, un volum care respiră urban prin sistemele armonice de deschidere ce dizolvă granița dintre interior și stradă.
Una dintre intențiile fundamentale ale proiectului a fost de a dizolva granița dintre interior și exterior. Spațiul Uzinei de Pizza este gândit nu ca o incintă închisă, ci ca o extensie a străzii – sau, mai precis, ca o membrană poroasă între oraș și interior. Prin sistemele armonice de deschidere, fațada devine un mecanism viu, flexibil, care se adaptează fluxului, anotimpului, ora din zi. În mod concret, când ușile sunt complet deschise, spațiul devine o platformă publică, o scenă transparentă a producției si interactiunii.
Această deschidere nu este doar fizică, ci și conceptuală. Ea reflectă o poziționare clară în raport cu spațiul urban: transparența devine o valoare etică. Nimic nu este ascuns. Clienții pot observa întregul proces – de la preparare la coacere – ca într-un spectacol domestic, dar controlat, eficientizat. Este o formă de sinceritate arhitecturală: ceea ce se întâmplă în interior este prezentat orașului ca o afirmație estetică și socială.
Din această perspectivă, Uzina de Pizza se aliniază unei tendințe contemporane în arhitectura comercială – aceea a spațiului public activat prin deschidere. Terasa devine o prelungire naturală a interiorului, iar trotuarul este invitat în proiect. Fațada transparentă, complet deschisă, permite o respirație reală a volumului, iar pe timp de noapte, iluminarea interioară transformă localul într-un far urban, într-un reper care pulsează.
Materialele alese în acest proiect nu servesc doar funcționalității, ci definesc caracterul întregului spațiu. Fiecare textură este atent calibrată pentru a genera contraste și coerențe, pentru a crea o atmosferă care evocă, în același timp, căldura artizanalului și rigoarea industrialului.
"Uzina de Pizza" is more than just a catchy, industrial-sounding name — it’s an architectural statement of intent. In a city where hospitality venues often chase short-lived trends, this project proposes a shift back to fundamentals: fire, raw materials, and spatial openness.
At the core of the design lies the oven — not only as a functional centerpiece but as the symbolic heart of the space. Rather than hiding it, the oven is proudly exposed and placed at the center like a glowing installation, anchoring both the workflow and the visual identity of the interior. Around this nucleus, the architectural concept takes shape as a careful balance of contrasting materials: the warmth and tactility of terracotta meet the clean precision of stainless steel, while rough natural stone is set against the smooth clarity of glass.
This palette is brought together in a space designed to be fully open to the city. Through large, harmonically folding doors, the entire façade can be retracted, transforming the interior into a fluid, public-facing platform. Here, architecture is not a boundary but a frame — allowing activity, light, and air to flow freely between inside and outside.
This transparency is both literal and symbolic. By making the cooking process fully visible — from dough to fire — the space promotes an idea of honesty, both culinary and architectural. It reflects a belief that food preparation can be a kind of performance, and the restaurant itself a transparent stage, inviting the city to look in. In this way, "Uzina de Pizza" becomes part of the street, not separated from it — an active participant in urban life.
The project aligns with a growing international trend: commercial spaces that embrace permeability, openness, and interaction with the public realm. The terrace, instead of being an afterthought, is fully integrated into the architectural plan — using the same materials, lines, and lighting logic. At night, the warm glow from inside turns the venue into a subtle urban landmark, visible from the sidewalk like a lighthouse of conviviality and craft.
Material choices were key to shaping the identity of the project. Terracotta was selected for its connection to fire and ancient bread-making traditions. Each tile brings natural variation, warmth, and a handmade feel to the surfaces. In contrast, stainless steel adds precision and hygiene, making it ideal for the bar and kitchen areas while also contributing a cool, modern sheen. Natural stone grounds the space, adding texture and gravity, while large panes of glass erase visual boundaries and invite the city into the experience.
Ultimately, "Uzina de Pizza" is a project about balance — between softness and structure, tradition and modernity, openness and control. It takes cues from industrial aesthetics while embracing the rituals of everyday life: eating, gathering, making. It is both a place of production and a space for social connection — a hybrid that reflects the dynamic nature of contemporary urban life.